„The Olympic Studies Centre”, parte a Fundaţiei Olimpice pentru Cultură și Patrimoniu, considerat centrul oficial de referinţă pentru cunoștinţele olimpice, ne informează că la Jocurile Olimpice de iarnă de la Grenoble din 1968 a apărut un personaj simbolic pentru eveniment. Acesta a fost Shuss, un omuleț pe schiuri. În continuare, prima mascotă oficială a Jocurilor Olimpice de iarnă a fost un om de zăpadă numit Schneemann, care purta o pălărie tiroleză roșie, simbolul Innsbruck-ului, gazda competiției din 1976. Cu toate acestea, prima mascotă oficială a Jocurilor Olimpice a fost creată pentru Jocurile Olimpice de vară din 1972, la München. Waldi, un teckel (Dachshund, în germană), câine foarte popular în Bavaria, a fost ales pentru rezistența, tenacitatea și agilitatea sa. Aceste trăsături au fost considerate reprezentative pentru spiritul german. Otl Aicher, creatorul mascotei, a avut drept motto: „Man ist so, wie man sich zeigt, und man zeigt sich so, wie man ist” („Ești așa cum te arăţi și te arăţi așa cum ești”). Waldi și-a avut „nașterea” la o petrecere de Crăciun a Comitetului de Organizare München 1972, pe 15 decembrie 1969, când participanții au fost invitați să creeze o mascotă folosind creioane colorate, hârtie și lut de modelat. La început, un personaj de desene animate bavarez, pe nume Seppl, a servit drept model. Waldi avea un alter ego real, Cherie von Birkenhof, un teckel primit cadou de președintele Asociației Internaționale a Presei Sportive (AIPS), Félix Lévitan, de la Willi Daume, președintele Comitetului de Organizare pentru Jocurile Olimpice din 1972. Designul mascotei a fost opera lui Otl Aicher (1922-1991), un designer grafic renumit al secolului XX. Aicher a colaborat cu Elena Winschermann, care, la 20 de ani, începuse un stagiu la biroul său în timp ce studia design grafic la Universitatea de Artă din Braunschweig. Aicher a primit responsabilitatea pentru identitatea vizuală a Jocurilor Olimpice din 1972 în 1967. Echipa lui Aicher a creat un branding vizual cuprinzător pentru Jocurile Olimpice, stabilind standarde care sunt respectate și astăzi. Printre aceste elemente se numără figurile stilizate care simbolizează diverse sporturi și pictogramele pentru telefon și ceașca de cafea, un sistem grafic de orientare preluat de americani în 1974 pentru semnalizarea publică standard. Curiozitățile legate de Waldi și integrarea sa în jocurile olimpice În designul general al Jocurilor celei de-a XX-a Olimpiade, standardizarea mascotei și integrarea designului său în identitatea vizuală și paleta de culori olimpice au fost esențiale. Elena Winschermann, devenită Schwaiger după căsătorie, crede că Aicher a fost atras de provocarea de a încadra o mascotă amuzantă în liniile directoare de design stricte. Waldi a avut mai multe culori: capul și coada albastru deschis, iar corpul în dungi ce conțineau cel puțin trei dintre cele șase culori olimpice, fără o ordine specifică. Dungile colorate ale câinelui au fost concepute pentru a atrage atenția asupra unei forme familiare. Una dintre curiozitățile legate de Waldi este că traseul maratonului olimpic din 1972 urma forma mascotei, cu capul spre vest, iar sportivii alergau în sens invers acelor de ceasornic. După experiența germană, organizatorii Jocurilor Olimpice au înțeles că mascotele sunt un instrument de comunicare simplu și eficient, la fel de important ca un slogan. Indiferent dacă sunt sub formă de animale sau personaje inventate, mascotele aduc umor și bucurie experienței olimpice. „Creație originală, mascota are sarcina de a da formă concretă spiritului olimpic, de a răspândi valorile evidențiate la fiecare ediție a Jocurilor și de a le oferi o atmosferă de sărbătoare, promovând în același timp istoria și cultura orașului-gazdă”, consideră „The Olympic Studies Centre”. (sc_adv_out = window.sc_adv_out || []).push({ id : "884207", domain : "n.ads6-adnow.com", no_div: false });