Eroul de la fabrica de cozonaci: Povestea de viață a lui Florin Niță

Florin Niță, fost portar la FCSB și jucător la naționala României, este mult mai mult decât un sportiv de succes. Povestea sa de viață, plină de greutăți și sacrificii, îl face un adevărat erou al zilelor noastre.

Născut într-o familie modestă, Florin a rămas fără tată la vârsta de cinci ani, iar problemele de sănătate ale mamei sale l-au forțat să cunoască greutățile vieții de mic copil. A fost nevoit să muncească din copilărie pentru a-și ajuta familia și pentru a supraviețui. Într-un interviu emoționant, Florin a povestit cum viața sa a fost marcată de muncă neîntreruptă și momente extrem de dificile:

"Viața mea? Pfuuu... A însemnat muncă, muncă și iar muncă! Offf. Au fost atâtea momente grele, nici nu știu pe care să-l aleg ca fiind cel mai greu... Cred că atunci când am rămas singur! Singur, singur.... Fără părinți, fără bunici, fără nimeni. Atunci am luat viața-n piept de unul singur. Munceam pe unde puteam. Munceam la propriu! Am lucrat până și la o fabrică de cozonaci! Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodată la o parte de la muncă și nu e nicio rușine să mergi să muncești, să câștigi bani, să ai un drum."

Florin explică cum, rămas orfan de tată și cu mama bolnavă, a trebuit să muncească de mic pentru a nu rămâne pe străzi, fără un acoperiș deasupra capului. Greutățile vieții nu l-au oprit, ci l-au întărit:

"Chiar dacă eram un copil când mi-am pierdut tatăl, mă gândeam că trebuie să stau lângă cineva care să-mi poată da ceva de mâncare... Mă gândeam că trebuie să mă duc să muncesc de mic pentru a nu rămâne în stradă, sub cerul liber... Toți se uitau la mine și erau impresionați că fac sacrificii pentru a-mi ajuta familia. Trebuia să fac ceva să-mi ajut familia. Mama era bolnavă, nu aveam bani și ne bucuram de fiecare dată când ajungeam acasă cu un cozonac... Mă dureau picioarele, că eram mic și tot împachetam la cozonaci. Dar știam că trebuie să muncesc să-mi iau cozonacul."

Un moment crucial în viața lui Florin a fost întâlnirea cu vecina sa, Pansela, care l-a încurajat să se înscrie la fotbal și l-a ghidat pe calea succesului.

"Aveam o vecină pe care o chema Pansela. O fostă vecină din Drumul Taberei, care m-a ajutat foarte mult. O să o țin minte mereu. M-a luat de mână și mi-a zis că dacă nu voi munci, nu o să reușesc. Viața îți dă și bune, și rele! Ea a fost cea care m-a dus în fabrica de cozonaci. Apoi, tot ea a fost cea care m-a dus la fotbal și mi-a zis: <<Bucură-te de fiecare dată când joci fotbal, e o plăcere a vieții!>>. Așa am ajuns la fotbal. Mi-a spus în primele zile: <<Florine, să te ții de fotbal și vei avea multe bucurii!>>. Când ești un copil amărât, singur pe lume, trebuie să ai forța să reziști și să nu te lași doborât de nenorocirile vieții. Trebuie să-ți vezi mereu de treabă, chiar dacă de multe ori nu ai niciun chef. În viață nu trebuie să ai nasul pe sus, trebuie să fii umil, cel puțin asta e crezul meu! Și, obligatoriu, trebuie să mergi înainte și să fii puternic. Viața te călește."

Laurentiu Reghecampf, cel care l-a adus pe Florin la FCSB, a adăugat un alt episod impresionant care reflectă devotamentul și munca grea a acestuia.

"Aveam nevoie de un al treilea portar la FCSB și l-am semnat pe Niță, de la Chiajna. Era cam slăbănog, dar în toamna, când a venit la reunirea lotului, era plin de mușchi. Meme Stoica l-a întrebat ce a făcut, a tras de fiare? Iar Niță a zis cu nonșalanță: Am tăiat lemne în pădure! Da, băiatul chiar tăiase lemne în pădure toată vara și așa a făcut mușchi!!!"

Astăzi, Florin Niță este un adevărat idol și un erou pentru tinerii care joacă sau se apucă de fotbal. Traiectoria sa de la munca grea la fabrica de cozonaci și tăierea lemnelor în pădure până la echipa națională de fotbal a României este demnă de respect și admirație.

Respect, Florin Niță!