Mihail Hodorkovski, care a fost la un moment dat cel mai bogat om din Rusia până să cadă în dizgrația liderului de la Kremlin, trage un semnal de alarmă. Sfârșitul războiului din Ucraina, oricând va veni, nu va însemna sfârșitul lui Vladimir Putin, spune el, și nici al amenințării rusești la adresa Occidentului. Moscova, susține disidentul Mihail Hodorkovski, nu a fost niciodată foarte bună la demobilizarea soldaților neliniștiți și traumatizați. „Există un grup de 600.000 de oameni care au luat parte la lupte. Întrebarea pentru Putin este: «Ce să facem cu acest grup?»”. Hodorkovski se teme că știe răspunsul. „Aceste tensiuni vor apărea în mod natural după doi sau trei ani”, spune el. „Și apoi modul de gândire al lui Putin intră în acțiune. Și mentalitatea lui Putin? El a atenuat deja astfel de puncte de tensiune de patru ori [în timpul mandatului său] prin declanșarea unui război. Acesta este modul său de operare. Nu pentru că nu ar exista alte opțiuni, ci pentru că pentru el acesta este un model de comportament obișnuit.” Hodorkovski, fost oligarh și cel mai bogat om din Rusia, acum activist al opoziției și fost deținut politic care trăiește în exil la Londra, este departe de a fi singura persoană îngrijorată de faptul că Europa nu este pregătită să facă față amenințării continue pe care Rusia o va reprezenta în următorii ani. La summitul NATO de la Haga de săptămâna trecută, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat că Putin ar putea fi pregătit să atace un membru al alianței în cinci ani. „Credem că, începând cu 2030, Putin poate avea capacități semnificativ mai mari.” Avertismentele că Rusia ar putea lansa un atac asupra unei țări NATO – cel mai probabil unul dintre statele baltice – au căpătat amploare în ultimele luni. Cronologia variază, dar consensul este același: Ucraina nu va fi ultima invazie pe care Putin încearcă să o organizeze. Putin, avertizează Hodorkovski, deja poartă un „război hibrid” împotriva Occidentului. În anii care au urmat invaziei Ucrainei, Europa a cunoscut o creștere dramatică a actelor de sabotaj afiliate Rusiei: explozii de colete, atacuri incendiare efectuate asupra substațiilor și depozitelor energetice și chiar, potențial, asupra proprietăților aparținând prim-ministrului Keir Starmer. Mulți dintre sabotorii din aceste cazuri nu sunt ruși, fiind aparent angajați fără știrea lor de GRU – ramura de informații externe a Rusiei – prin intermediul internetului. Acest model, spune Hodorkovski, „este frumos în pericolul său”. El îl compară cu jocul de realitate augmentată Pokemon Go, în care jucătorii completează provocări virtuale, capturând, antrenând și luptând cu Pokemoni, în lumea reală. „GRU a luat acest model și a început să dea astfel de sarcini pentru tot felul de idioți care, pentru foarte puțini bani, fac Dumnezeu știe ce.” Acest tip de război nu se va termina atunci când ultimul soldat rus își va lăsa arma jos în Ucraina, spune Hodorkovski. „Și nu știu cât de pregătit este Occidentul pentru asta.” „Nu sunt politician”, a insistat Hodorkovski, într-un interviu pentru The Spectator. „Un politician este, la urma urmei, o persoană care luptă pentru putere.” El a apelat la alte etichete pentru a se descrie: mai întâi „o figură publică”, apoi, destul de ambiguu, un „manager destul de eficient”. „Desigur”, recunoaște el, „am o idee despre cum mi-ar plăcea să văd Rusia în viitor”. Este autorul cărții „Cum să ucizi un dragon: Construind o nouă Rusie după Putin”, pe care a descris-o cândva ca o „analiză detaliată a pașilor care ne pot duce către acel viitor luminos”. În 2017, a lansat și Dossier Center, o organizație de investigații non-profit care urmărește activitatea criminală a asociaților Kremlinului. Hodorkovski știe despre ce vorbește când vine vorba de Putin. Fost consilier economic al lui Boris Elțin, își amintește că a fost informat la sfârșitul anilor '90 că șeful său îl pregătea pe tânărul director al FSB - serviciul de informații interne al Rusiei - să devină prim-ministru al țării și, în cele din urmă, succesorul său la președinție. „Dacă am fi înțeles la ce vor duce toate acestea, probabil că am fi fost înarmați. Dar nu am putut simți asta atunci.” În scurt timp, Hodorkovski – pe atunci, printre altele, proprietarul companiei de petrol și gaze Iukos, care valora milioane de dolari – a început să se întâlnească personal cu Putin. „Când l-am întâlnit prima dată, mi-a făcut o impresie foarte plăcută. Cu siguranță face o treabă bună în acest sens, este o persoană cu adevărat talentată. Adică, atunci când începi să comunici cu el, simți că ești pe aceeași lungime de undă.” Luna de miere nu avea să dureze. În februarie 2003, Hodorkovski a ajuns în conflict cu președintele Rusiei. La o întâlnire televizată cu lideri de afaceri la Kremlin, Hodorkovski – conform unor relatări, la acel moment pe cale să devină cel mai bogat om din lume – a îndrăznit să-l provoace pe Putin pe tema corupției sistemice din țară, la scară largă. „Atunci”, spune Hodorkovski pe un ton neutru, „a început toată distracția”. Citește și: ANALIZĂ Ce cărți are Putin în cazul unui conflict convențional cu NATO: o industrie deja pe picior de război și vasta moștenire a Armatei Roșii Un război între Rusia și NATO ar costa lumea 1,5 trilioane de dolari. Incidentul de care Putin s-ar putea folosi ca să lanseze invazia ANALIZĂ Prigojin trăiește ca simbol al fragilității lui Putin. La doi ani după revolta sa eșuată, șeful Wagner e încă popular printre ruși Opt luni mai târziu, Hodorkovski a fost arestat sub acuzația de fraudă și evaziune fiscală. Kremlinul a înghețat acțiunile Iukos, dizolvând o mare parte din averea lui Hodorkovski, odată cu prăbușirea ulterioară a acesteia. În 2005 a urmat o condamnare la opt ani de închisoare, înainte de a fi supus unui al doilea proces în 2009, sub acuzația de delapidare și condamnat la încă 14 ani de închisoare. Hodorkovski a susținut întotdeauna că acuzațiile împotriva sa au fost motivate politic - într-adevăr, experiențele sale se încadrează în modelul a ceea ce avea să devină în curând recunoscut pe scară largă drept manualul prin care Putin își pedepsește criticii. În 2013, Putin l-a grațiat pe neașteptate pe Hodorkovski, eliberându-l în decembrie. Acesta a părăsit Rusia, petrecând un an la Zurich în timp ce copiii săi terminau școala, înainte de a se stabili la Londra în 2015. „Londra, pentru mine, ca persoană născută și crescută la Moscova, este mai familiară”, explică el. Însă o grațiere prezidențială nu însemna că era liber de Kremlin. Bărbați pe care îi suspectează că erau „glumeții lui Putin” îl hărțuiau: „Stăteau aici, vizavi de birou, făceau poze, mă urmăreau fără rușine de acasă până la serviciu”. Unii, spune el, încercau chiar să-l filmeze cu drone. Poliția a făcut tot ce a putut, dar abia după izbucnirea războiului din Ucraina hărțuirea a încetat cu adevărat: expulzarea de către guvernul britanic a multor diplomați ruși a destructurat efectiv rețeaua de bătăuși a Kremlinului. Perspectiva sfârșitului războiului din Ucraina pare în prezent mai îndepărtată decât niciodată. Administrația lui Donald Trump a fost dornică să dezghețe relațiile cu Kremlinul, ceea ce a stârnit îngrijorări în rândul celorlalți aliați ai Ucrainei. Și totuși, nici măcar președintele rus nu va putea trăi veșnic. „Cine îl va înlocui pe Putin, nimeni nu vă poate spune asta astăzi. Dar este sigur că înlocuitorul său inițial va veni din anturajul său”, spune Hodorkovski. „Dar este clar că probabilitatea ca noua persoană să păstreze structura de putere a lui Putin este pur și simplu zero.” Putin își propune un cult al personalității, explică el, nu o ideologie. Acest lucru va face dificilă continuarea regimului său după moartea sa. Occidentul se va confrunta apoi cu o alegere între a aduce mai aproape Rusia sau a o împinge mai departe în brațele Chinei, adaugă el. Următorul deceniu va fi crucial pentru Rusia, consideră Hodorkovski. Aproape sigur va implica, spune el, un fel de „confruntare violentă”.