În timp ce Geerte Piening se întorcea acasă de la un bar, într-o seară din 2015, a apărut nevoia fiziologică de a se ușura. Ea și-a cântărit rapid opțiunile: era trecută ora de închidere în zona animată Leidseplein din Amsterdam, ceea ce înseamnă că nu se putea strecura într-un bar pentru a folosi toaleta, în timp ce cea mai apropiată toaletă publică se afla la 2 km distanță, scrie The Guardian. Ea a recurs la a se ghemui pe o alee, convingându-și prietenii să o acopere în timp ce făcea acest lucru. Poliția a apărut în scurt timp și i-a dat o amendă de 140 de euro pentru urinare în public. Puțini ar fi putut prezice ce avea să urmeze. După o bătălie de nouă ani pentru „egalitatea urinării”, în care mii de oameni au ieșit pe străzile din Olanda, luna aceasta Amsterdamul a anunțat că va deschide mai multe toalete publice în octombrie. A doua zi după ce Piening a fost amendată, s-a trezit furioasă din cauza nedreptății. „Erau o mulțime de pisoare pentru bărbați în apropiere, dar eu nu puteam să mă duc nicăieri să fac pipi”, a spus ea. „M-am gândit, OK, asta este o problemă”. Piening, pe atunci în vârstă de 21 de ani, a scris o scrisoare prin care își contesta amenda, subliniind că în Amsterdam existau 35 de pisoare publice pentru bărbați și doar trei toalete publice pentru femei. „Nu afectează doar femeile, ci și persoanele în scaune cu rotile”, a spus ea. „Este foarte important să existe locuri pentru toată lumea”. După ce au trecut doi ani fără niciun răspuns oficial, Piening s-a trezit brusc chemată la tribunal pentru amenda restantă. „M-am gândit: «Ce? Trebuie să mă duc la tribunal? OK, ciudat, dar da, hai să merg»”. Ea a început să răspândească vestea, împărtășindu-și uimirea de a fi târâtă în instanță din cauza problemei de echitate la urinare. Aproximativ 20 de reprezentanți media s-au prezentat să documenteze înfățișarea sa în instanță, în vreme ce judecătorul a respins apelul, dar a redus amenda la 90 de euro, din cauza timpului care a durat pentru ca cazul să ajungă în justiție. Judecătorul a oferit, de asemenea, propriul său punct de vedere în această privință, spunându-i lui Piening că, în ciuda lipsei de facilități pentru femei, ar fi trebuit să folosească un pisoar pentru bărbați. „Poate că nu este plăcut, dar este posibil”, a spus el. Mai târziu, la o cafea cu cei dragi, Piening a meditat la sugestia judecătorului. „Râdeam cu toții de asta pentru că era atât de ridicol”, a spus ea. „Cred că, cu siguranță, nu este posibil”. În întreaga țară, răspunsul a fost mult mai tăios. Au început să apară proteste în orașe, chemând femeile să conteste punctul de vedere al judecătorului. „Femeile din întreaga țară sunt invitate să demonstreze (im)posibilitățile de a urina într-un pisoar public construit pentru bărbați”, au declarat organizatorii unui protest denumit „Power to the Peepee”. Alte femei au postat pe internet fotografii în care se afișează răsucite încercând poziții ambițioase de gimnastică pentru a se conforma ordinelor judecătorului, iar unele au semnat o petiție prin care îi cer ministrului Educației, culturii și științei din țară să abordeze problema „egalității urinării”. Printre cei care s-au alăturat mișcării de combatere a sexismului sanitar s-a numărat și Ilana Rooderkerk, care la acea vreme era consilier municipal la Amsterdam. „Sunt lucruri pe care, odată ce le vezi, nu le mai poți uita”, a declarat Rooderkerk, care este acum membră a parlamentului olandez. „Iar acesta este un exemplu perfect - nu este corect și nu este convenabil”. Ea și Piening au lucrat împreună pentru a propune o legislație municipală prin care se solicită Amsterdamului să extindă numărul de toalete publice accesibile. Reacția a fost inițial mixtă. „În primă instanță oamenii se gândeau care este marea problemă de fapt sau se gândeau că e puțin ciudat să vorbești despre asta”, a spus aceasta. „Dar mereu am subliniat că atunci când e vorba de ceva atât de esențial, de ce nu e rezolvat deja? În special atunci când există o soluție pentru jumătate din populația orașului dar nu și pentru cealaltă jumătate”. Împreună cu alte consiliere, ea a început să adune sprijin public pentru această problemă. Încet-încet, orașul a început să facă schimbări, amplasând toalete mobile în parcurile și zonele verzi importante pe timpul verii și informând publicul că poate folosi instalațiile din locuri precum secțiile de poliție și cazărmile de pompieri. Dar a fost nevoie de ani de zile pentru a obține victoria finală; luna aceasta, Amsterdam a declarat că noile toalete publice accesibile pentru scaune cu rotile vor fi disponibile începând cu luna octombrie. Numărul exact nu a fost confirmat, deși orașul a declarat că investiția totală va fi de 4 milioane de euro. Printre cei care au sărbătorit vestea s-a numărat și Piening. „Ce părere am despre asta? Este foarte bine”, a spus ea. Ultimii nouă ani au fost un test de răbdare, un test care uneori a fost copleșitor, a spus ea. Dar a fost, de asemenea, un curs intensiv despre modul în care proiectarea orașelor - care amintește adesea de o perioadă în care se aștepta ca femeile să rămână acasă - poate exclude în mod activ segmente ale populației dacă nu este contestată. „Cred că orașul este construit în mare parte de și pentru bărbați”, a spus ea. „Așa că, dacă mă uit din acest unghi, nu este surprinzător că există doar pisoare pentru bărbați”.