Divergențe la conducerea Iranului privind campania împotriva Israelului

Institutul Robert Lansing a realizat o analiză a evenimentelor recente din Orientul Mijlociu, evidențiind conflictele interne din conducerea Iranului referitoare la continuarea campaniei militare împotriva Israelului. În ciuda protestelor din ultimele zile, președintele iranian se dovedește a fi un moderat, în timp ce Corpul Gardienilor Revoluției Iraniene (IRGC) nu reușește să impună o poziție de forță.

Pe 1 octombrie, Iranul a lansat un atac masiv cu rachete asupra Israelului, conform informațiilor din surse militare israeliene, aproximativ 180 de rachete fiind lansate, în timp ce Teheranul susține că numărul acestora ar fi aproape de 400. Atacul a fost justificat de Iran ca represalii pentru uciderea liderilor Hezbollah și Hamas, pe care Teheranul îi consideră victime ale acțiunilor israeliene.

Pentru a contracara atacul, distrugătoarele marinei americane Arleigh Burke, Cole și Bulkeley au fost implicate în apărarea Israelului, potrivit unui oficial al Pentagonului. Deși unele rachete au lovit centrul și sudul Israelului, numărul victimelor a fost raportat ca fiind minim.

IRGC a confirmat că atacul a fost o ripostă la moartea liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah, dar și a șefului Hamas, Ismail Haniyeh. Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a promis noi atacuri împotriva Israelului, în timp ce președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, a declarat că țara sa a arătat doar o parte din puterea sa militară și este pregătită să își apere interesele.

Această situație ilustrează o evaluare conform căreia președintele iranian este reticent în fața escaladării tensiunilor din Orientul Mijlociu, având discrepanțe cu IRGC în privința operațiunilor militare. Specialiștii consideră că IRGC nu are suficientă influență în politica iraniană pentru a acționa fără autorizația liderului suprem.

IRGC pare să fi convins conducerea iraniană că o acțiune împotriva Israelului este esențială pentru a-și arăta puterea regională. Această mișcare are scopul de a restabili încrederea în "axa rezistenței", din ce în ce mai sceptică cu privire la puterea Iranului și a aliaților săi. Rezultatul atacului ilustrează vulnerabilitățile Teheranului, provocând daune minime și oferind Israelului mai multă libertate de acțiune.

În plus, atacul a expus complexitățile relațiilor Iranului cu Rusia. Deși Iranul ar fi avertizat mai multe țări cu privire la atacul iminent asupra Israelului, Rusia nu a fost printre primele informate. De asemenea, Tehran a impus restricții în utilizarea armamentului furnizat Rusiei pentru conflictul din Ucraina, stârnind îndoieli asupra capacității sale de a iniția noi atacuri pe termen scurt.

Există și informații neconfirmate despre implicarea Rusiei în asasinarea liderului Hezbollah, raportate ca fiind facilitate prin Ministerul de Externe al Rusiei, cu acordul conducerii acesteia. În ciuda relațiilor strânse cu Iranul, Rusia nu ar avea interes în amplificarea conflictului din Orientul Mijlociu, având în vedere impactul asupra livrărilor de arme.

Teheranul pare să nu fie interesat de un conflict cu un stat nuclear, având în vedere riscurile pentru propria supraviețuire. De asemenea, Israelul este anticipat să evite o invazie directă, optând mai degrabă pentru atacuri punctuale. Liderii ruși opinează că Hezbollah nu ar reuși să susțină un conflict de lungă durată, iar Iranul nu va acționa semnificativ până când conducerea Hezbollah nu își va consolida puterea.

Institutul Robert Lansing, care poartă numele unui diplomat american din perioada Primului Război Mondial, se angajează să ofere o înțelegere a provocărilor globale legate de amenințările la adresa democrațiilor prin cercetare și educație inovatoare.