Îndemnul părintelui Paisie în vreme de secetă

În vara anului 1990, când seceta a fost extrem de severă, ucenicii părintelui Paisie, care se află la pat, îi comunicau des situația: "Nu plouă, părinte, este secetă mare!" Răspunsul său era plin de credință: "Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi și să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!"

Când în cele din urmă ploaia a început să cadă, ucenicii au venit la părinte pentru a-l anunța: "Părinte Paisie, plouă afară!" Reacția lui a fost emoționantă; a început să plângă și, cu glas plin de dorință, a cerut ucenicului său, monahul Gherasim: "Adă-mi și mie un pahar cu apă de ploaie de afară să beau, căci cine știe ale cui sunt lacrimile acestea!"