Iancu de Hunedoara, erou al bătăliei de la Belgrad
Iancu de Hunedoara, cunoscut și sub numele de Ioan Huniade sau Ioan Corvin, este considerat o figură centrală în istoria României din secolul al XV-lea. Așadar, acesta și-a început cariera militară sub influența tatălui său, fiind angajat în serviciul regal din 1430 datorită abilităților sale remarcabile în arta războiului, dobândind astfel cunoștințe din domeniul tacticii și strategiei militare.
Iancu a depus eforturi importante pentru a forma o coaliție creștină capabilă să oprească avansul otoman, organizând o cruciadă. El a fost primul comandant din Europa care a reușit să îl înfrângă pe sultanul Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, în timpul bătăliei de la Belgrad din 1456.
Asaltul otoman asupra Belgradului a început pe 21 iulie 1456 și a durat două săptămâni, timp în care orașul a fost sub asediu. După căderea Constantinopolului, Imperiul Otoman a continuat să se extindă în Europa, având ca țintă Ungaria și traversând astfel teritoriul Serbiei, care fusese în mare parte cucerit. Cetatea Belgradului, aflată sub controlul ungurilor, era principala obstacol în calea expansiunii otomane.
Iancu de Hunedoara, regentul Ungariei, se aștepta la acest atac și s-a pregătit temeinic. Bătălia a avut o importanță semnificativă, culminând cu un contraatac condus de Iancu, care a reușit să învăluie tabăra turcească. În timpul confruntării, sultanul a fost rănit și a scăpat cu greu cu viață.
Se spune că "bătălia de la Belgrad a decis soarta lumii creștine". În cinstea acestei victorii, papa Calixt al III-lea a cerut ca toate bisericile din lume să tragă clopotele la prânz, un obicei care se păstrează și astăzi în comunitățile creștine.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
