Execuția lui Constantin Brâncoveanu, simbol al curajului și credinței

Acum 310 ani, Constantin Brâncoveanu a fost decapitat de turci pe malul Bosforului, un eveniment tragic care a marcat istoria României. Cu câteva luni înainte de execuție, Mustafa-aga, un vechi prieten al domnitorului, a sosit în București. La întâlnirea cu Brâncoveanu, Mustafa-aga a adus cu sine o naframa din mătase neagră, un simbol al dezonorării, pe care a aruncat-o asupra umărului domnitorului, anunțând apropiata sa cădere.

Între timp, Mustafa-aga fusese însărcinat să ducă familia Brâncovenilor la Constantinopol. Aceștia au fost aduși cu forța și încarcerați în temnița de la Edikule, unde au fost supuși la torturi cumplite până la sfârșitul lunii iulie. Se pare că execuția a avut loc exact în ziua în care Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani, în sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului”.

În ultima clipă, li s-a propus o iertare, însă cu condiția de a renunța la credința creștină. Toți au refuzat acest compromis, inclusiv fiii și ginerele domnitorului, care au fost primii chemați la esafod. Constantin Brâncoveanu a privit tăcut, așteptându-și rândul.

După execuție, trupurile neînsuflețite au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost expuse timp de trei zile la poarta Seraiului. Abia mult mai târziu, rămășițele au fost recuperate și duse la o mănăstire bizantină. În secret, trupul domnitorului a fost transportat la București și îngropat cu demnitate. Pe candelele din argint, erau gravate cuvintele: "Fericitului Domnu Io Constantin Brancoveanu Basarab Voievod", o amintire a curajului și credinței sale.