Dobrogea, o comoară istorică pentru România

Dobrogea, o regiune cu o istorie veche de mii de ani, a devenit parte a României în urma unor negocieri tensionate cu Rusia. În 1877, Dobrogea era teritoriu otoman când România s-a alăturat Rusiei în războiul împotriva Turciei. După victoria în bătălia de la Plevna, românii au contribuit semnificativ la succesul aliaților.

La 19 februarie 1878, tratatul de pace de la San Stefano a consfințit recunoașterea independenței României. Totuși, Rusia a cerut Basarabia de Sud, o zonă agricolă bogată, în schimbul Dobrogei. Românii nu au avut opțiuni și au acceptat acest schimb, forțați de prezența trupelor rusești pe teritoriul lor.

Inițial, autoritățile române nu considerau Dobrogea o regiune valoroasă, ci o „țară baltoasă”. Prițul Carol I și miniștrii săi au fost acuzați de trădare națională pentru acest acord. În ciuda opoziției, Dobrogea a fost integrată în România cu toate drepturile și libertățile asigurate.

După integrare, taxele otomane au fost abolite, iar sistemul de taxe românesc introdus. Mare parte din populația turco-mongolă a părăsit zona, care a fost ulterior repopulată. În 1913, Dobrogea avea o diversitate etnică semnificativă: 32.4% români, 19.6% bulgari, 11% lipoveni și 29.2% musulmani.

Dobrogea rămâne un exemplu al diversității și complexității istorice a României.